BLOG » Luminile care intuneca

:: 3 Decembrie 2007 ::

Asta-seara venind acasa nu mica mi-a fost mirarea cand am gasit in fata blocului un ditamai pom imbracat in lumini multicolore (de craciun). Chiar ma gandeam pe drum ca deja a inceput show-ul sezonier intitulat "luna cadourilor" si de fiecare data simt un fior rece si un gust amar cand incep sa vad agitatia si toate minunatiile pe care oamenii le fac in luna decembrie cu ocazia sarbatorilor "de iarna".

Mai precis, ma gandeam pe drum, ce diferenta mare intre lumina naturala si lumina artificiala, de exemplu intre lumina soarelui si lumina becului. V-ati bucurat vreodata de lumina becului? Eu nu! Mi se pare banala, iar ziua chiar stresanta. Cand trebuie sa aprind becul pentru ca soarele apune, simt o mica tristete. Nu stiu sa explic de ce ma bucura lumina soarelui. Cel putin dimineata, in fiecare dimineata, daca se intampla sa fie soare, simt o bucurie care nu se poate explica. Este o taina, si nu putem explica taina. La fel astazi, venind pe drum de la tara, am putut vedea un asfintit minunat si odihnitor. Soarele aduce bucurie, iar becul este banal. Cel putin banal. Pentru ca beculetele colorate din pomul din fata blocului meu, asta-seara mi s-au parut chiar grotesti. Oare ce au vrut sa spuna oamenii care le-au impopotzanat acolo? Ca au intrat in spiritul "iernii" sau in spiritul "craciunului"? Ca se pregatesc de "sarbatori"?

Un fapt banal, cu care ne-am familiarizat, dar caruia totusi cel putin eu nu i-am descoperit si nu i-am explicat indeajuns goliciunea care trebuie sa il insoteasca. Eu unul, in general, sunt de parere ca nimic nu e intamplator. Mai ales nimic din manifestarile oamenilor. Oare de ce simt oamenii nevoia sa aprinda beculete multicolore in luna decembrie? Ce ii mana, ce ii indeamna sa faca pe copiii, pentru ca numai niste copii s-ar putea bucura de un copac imbracat in lumini. Dar nu este doar prefacere, nu cred ca doar de dragul copiilor oamenii imbraca pomii in lumini in luna decembrie, asa cum nu doar de dragul copiilor sparg supermarketurile si trag chefuri "fara numar" in aceasta perioada. Mai degraba, manifestarea lor cred ca se datoreaza faptului ca ei intra in "spiritul iernii", un "spirit" destul de ciudat si de neanalizat, dar indragit de toti si aproape idolatrizat, pentru ca oare ce ne-am face daca nu ar fi Decembrie cu ale ei "sarbatori" si "cadouri"?

Nu vreau sa intru prea adanc in analizarea acestui "spirit" pe care personal il vad rod al unui alt spirit caracteristic lumii moderne, unul "nihilist" care ii indeamna pe oameni sa caute paine in gunoaie, apa in canalizare si lumina in beciuri. Vreau sa ma intorc putin la lumina, la o comparatie intre lumina duhovniceasca adevarata si lumina "de ocazie" emotionala sau mai bine zis lumina pe care o doresc si cauta sa o "instaleze" oamenii in aceasta perioada, ca si cum ai putea aprinde la comanda bucuria si fericirea pe data de 1 Decembrie - cu tot fastul care se cuvine - ca sa o opresti mai apoi discret si rapid dupa 1 Ianuarie, pentru a o pune intr-un colt ascuns pana la anul viitor. Am o mare indoiala ca in lumina beculetelor din cel mai mare brad din Europa "ridicat" anul acesta la Bucuresti - ca si din orice alt brad sau vitrina "de craciun" - mai exista macar o scanteie din steaua care a rasarit acum peste 2000 de ani la Bethleem. Daca o astfel de scanteie ar mai exista, luminile din ochii batranilor si orfanilor parasiti prin azile sau prin alte parti ar fi aprinse tot timpul anului. Pentru ca lumina din acea stea nu se poate stinge, ea curge de la om la om, de la suflet la suflet, si acolo unde se aprinde arde cu putere mare, doar daca nu o stingem noi cu beculetele multicolore ale instalatiilor "de Craciun" chinezesti.